AE-cha
Admina AE-cha
 Inregistrat: acum 16 ani
Postari: 902
|
|
Vampirii, in context mitologic şi folcloric, sunt cadavre reanimate hrănindu-se cu sānge. Legendele spun că vampirii nu pot ieşi la lumină, pielea lor este foarte alba, caninii ascuţiţi, se pot pierde printre oameni (doar noaptea), dar la anumite schimbări de stare, li se schimbă culoarea ochilor, devenind fosforescenţi. Odata ce s-au apucat să bea sānge nu se pot opri, şi in general se joacă cu prada īnainte de a o mānca. Traiesc sute de ani, sunt nemuritori, au pielea rece şi sāngele la fel.
Acest articol legat de legendă este un ciot. Puteţi ajuta Wikipedia prin completarea sa !
Īncă din cele mai vechi timpuri, oamenii au vorbit despre monştri şi spirite malefice, din rīndul cărora s-au detaşat vampirii, fiinţe hidoase care se hrănesc cu sīnge şi care sīnt nemuritoare. Īn cele ce urmează vom īncerca să aruncăm o privire asupra elementelor care au dus la apariţia legendelor privind vampirii, asupra semnificaţiilor psihologice ale acestor creaturi şi vom īncerca să oferim o explicaţie vampirismului. Arhitectura unui mit modern Īn cărţile contemporane, īn filme şi īn documentare, vampirii sīnt nişte creaturi incredibil de elaborate. Conform mitologiei, īnsă, fiecare vampir a fost la un moment dat om. Vampirii se hrănesc cu sīnge şi vīnează numai noaptea. De obicei, sīnt beneficiarii unor incisivi puternici şi ascuţiţi, cu ajutorul căror īşi muşcă victimele de gīt. Legendele privind aceste creaturi se īntīlnesc īn culturile majorităţii popoarelor. Cea mai celebră creatură de acest gen, īntīlnită īn America de Sud şi Centrală, este El Chupacabra, despre care se spune că a făcut cele mai multe victime din īntreaga istorie a vampirilor.
Vampirii se pot prezenta sub forma unor fiinţe umane normale, care sīnt, dotate, īnsă, cu o extraordinară putere de seducere, dar şi sub forma unor animale. Se spune despre aceste creaturi că sīnt nemuritoare. Īn realitate, īnsă, ele pot fi distruse prin supunerea lor unei lumini puternice, prin ardere, prin stropirea cu apă sfinţită sau prin expunerea la usturoi. Figura vampirului, aşa cum o cunoaştem astăzi, este o invenţie de dată recentă, fiind opera lui Bram Stoker, cel care īn 1897 a scris celebra carte Dracula, care a fost adaptată īn numeroase filme şi care a constituit o sursă de inspiraţie pentru o multitudine de alte cărţi. Nopţile bīntuite ale Mesopotamiei Nimeni nu poate spune cu certitudine cīnd au apărut primii vampiri, dar există date care arată că, īn urmă cu 4.000 de ani, vechii asirieni şi babilonienii din Mesopotamia se confruntau deja cu astfel de figuri ciudate. Mesopotamienii vorbeau despre Lamastu sau Lamashtu, o zeiţă-demon care se hrănea cu oameni. Īn legendele asiriene, Lamastu era fiica zeului Anu. Ea intra īn casele oamenilor, noaptea, şi răpea sau omora copiii. De asemenea, īi ataca şi pe adulţi, cărora le putea provoca diverse boli, şi, uneori, se hrănea cu sīngele tinerilor bărbaţi. Uneori, această zeiţă se prezenta īn faţa oamenilor cu chipul unui leu.
Pentru a se apăra de Lamastu, femeile īnsărcinate purtau amulete care īl īntruchipau pe Pazuzu, un zeu care lupta īmpotriva demonilor. Lamastu este asociată cu Lilith, o figură īntīlnită īn foarte multe texte evreieşti. Conform unei legende extrem de vechi, Lilith, care a fost creată de Dumnezeu din pămīnt, odată cu Adam, a părăsit Edenul şi a dat naştere propriilor copii. Dumnezeu a trimis trei īngeri să o convingă să se īntoarcă şi, pentru că ea a refuzat, i-a promis că o va face să ucidă cīte 100 de copii pe zi, pīnă se va reīntoarce īn Eden, transformīnd-o astfel īntr-o adevărată ucigaşă de bebeluşi. Vechii greci aveau şi ei o creatură asemănătoare, Lamia, o zeiţă cu cap de femeie şi cu trup de şarpe. Legenda spune că Lamia a fost una dintre iubitele lui Zeus. Geloasă şi, īn acelaşi timp, furioasă, soţia lui Zeus, Hera, a blestemat-o pe Lamia să-şi mănīnce toţi copiii pe care-i va naşte. Pentru a se apăra īmpotriva blestemului, Lamia s-a transformat īntr-un adevărat monstru şi a īnceput să se hrănească numai cu sīngele copiilor. Creaturi asemănătoare pot fi īntīlnite şi īn legendele celte, indiene sau chineze. Strigoi, upiri şi vīrcolaci Īn ultimii 1.000 de ani, legendele despre vampiri au fost mult īmbogăţite, prin contribuţia culturilor est-europene. Legenda lui Dracula, de exemplu, este inspirată clar din folclorul est-european, mai precis din cel romānesc. Toţi aceşti vampiri aşa-zis noi prezintă anumite particularităţi şi caracteristici, dar, cu toate acestea, pot fi īncadraţi īntr-o singură categorie: demoni (reprezentanţi ai diavolului), oameni care mor şi care sīnt retrimişi pe pămīnt. Cei mai renumiţi vampiri europeni sīnt upirul rus, vīrcolacul grecesc şi strigoiul romānesc.
Conform legendelor, strigoii reprezintă spriritele unor persoane care au murit şi s-au reīntors printre cei vii. Spre deosebire, īnsă, de upiri sau de vīrcolaci, strigoii trebuiau să treacă prin mai multe stagii īnainte de a se īntoarce pe Pămīnt. Īntr-o primă fază, strigoii sīnt invizibili şi-şi manifestă prezenţa prin mutarea mobilei sau furarea mīncării. După o anumită perioadă de timp, īnsă, ei devin vizibili, luīnd īnfăţişarea unei persoane īn viaţă. Se spune despre ei că nu părăsesc casa īn care au ajuns prima dată şi că se hrănesc cu sīnge. Īn perioada imediat următoare īntoarcerii lor pe Pămīnt, strigoii trăiesc īn sicrie, fapt care permite uciderea lor prin arderea corpului. După şapte ani, īnsă, ei pot trăi oriunde doresc, luīnd īnfăţişare umană şi īncepīnd, practic, o nouă viaţă. Isteria vampirismului cuprinde Europa de Est Īn secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea, isteria vampirismului a cuprins īntreg estul Europei. Oamenii relatau permanent despre prezenţa unor vampiri, iar autorităţile ajunseseră chiar să deshumeze morţii, pentru a-i identifica şi arde pe vampiri. Toată această nebunie a dus şi la realizarea unor studii academice despre vampiri, lucrări care l-au inspirat şi pe irlandezul Bram Stoker īn scrierea celebrei cărţi Dracula. Chiar dacă se īndepărtează mult de realitate, Stoker a reuşit să se impună cu cartea sa, prin intermediul a două elemente, pe care a ştiut să le exploateze foarte bine.
Īn primul rīnd, a amplasat acţiunea īn munţii Transilvaniei, īntr-o regiune plină de mister, inspirīndu-se din relatările despre vampirii din estul Europei şi din folclorul ţigănesc, iar īn al doilea rīnd a reuşit să brodeze pe marginea legendelor, cu elemente inovative, care au dat o mare credibilitate cărţii. Stoker a plecat de la brutalitatea care-i era caracteristică lui Vlad Ţepeş (faptul că-şi trăgea duşmanii īn ţeapă nu era doar o legendă şi care era recunoscută ca atare de romāni, dar şi de istorie, şi a transformat-o īn vampirism, lucru care nu este menţionat īn nici una dintre scrierile despre fostul domnitor al Ţării Romāneşti. Ideea este că inovaţiile lui Stoker au prins la public, fapt care i-au permis să creeze primul vampir modern din istorie. Să nu uităm, īnsă, că această carte a prins īn mod special la popoarele cu o mitologie extrem de bogată şi cu o predilecţie extraordinară spre legende. Prima ecranizare după Dracula a fost realizată īn 1931, cu Bela Lugosi īn rolul principal, după care au urmat zeci şi zeci de filme, fidele cărţii sau, din contra, pline de elemente şi inovaţii moderne. O contribuţie majoră la răspīndirea legendelor despre vampiri a avut-o şi scriitoarea Anne Rice, iar mai nou celebrul serial de televiziune Buffy, spaima vampirilor. Ultima realizare īn materie de vampiri o constituie aşa-zisul exemplar psihic. Acest vampir, de timp nou, posedă o energie psihică extraordinară şi are puterea de a lăsa fără energie orice altă persoană, fără ca aceasta să ştie efectiv ce i se īntīmplă. Dar, bineīnţeles, şi acest vampir este tot o invenţie a unor scriitori, chiar dacă unele elemente constituiente pot fi īntīlnite şi īn legendele despre vampiri din urmă cu 1.000 de ani.
Vampirii, oameni bolnavi? Interesant este faptul că existenţa unor boli, destul de rare, a contribuit īn mod substanţial la dezvoltarea legendelor despre vampiri şi la īntărirea credinţei populare că aceste creaturi există cu adevărat. Cea mai cunoscută boală este porfiria, care se caracterizează printr-o neregularitate īn producerea īn sīnge a unui pigment bogat īn fier. Oamenii care prezintă forme severe de porfirie sīnt extrem de sensibili la lumină, au dureri abdominale şi pot suferi chiar de un delir acut. Se spune că un posibil tratament īmpotriva acestei boli l-ar reprezenta consumul regulat de sīnge, dar nu există nici o probă īn acest sens. Unii bolnavi pot prezenta o īnroşire accentuată a gurii şi a dinţilor. Boala este ereditară. O altă boală o reprezintă catalepsia, o condiţie psihică specifică, asociată cu epilepsia, schizofrenia şi alte dezordini care afectează sistemul nervos central. Īn timpul unei crize de catalepsie, musculatura devine foarte rigidă, corpul se īntăreşte accentuat, bătăile inimii scad, iar respiraţia devine tot mai īnceată. Astăzi, medicii ştiu cum să trateze această boală, dar īn trecut oamenii se luau după aparenţe, considerīndu-i pe bolnavi ca fiind morţi şi chiar īngropīndu-i.
Aşadar, nu este deloc de mirare că unii morţi se ridicau din sicrie īn momentul īn care erau duşi la groapă, alimentīnd īn acest fel legendele despre vampiri. Se spune despre vampiri că au reprezentat o invenţie necesară, deoarece personifică partea īntunecată a umanităţii. Ei reprezintă partea opusă a aceea ce ar trebui să fie oamenii, un punct de reper necesar pentru a putea face distincţia dintre bine şi rău. Oricum, vampirii rămīn figuri emblematice īn istorie, fiind, totodată, un răspuns universal la condiţia umană. Ei continuă să fascineze şi să reprezinte subiecţii principali ai unor cărţi sau filme, chiar dacă, īn fapt, sīnt doar o īnchipuire a naturii umane, care s-a temut tot timpul de monştri
_______________________________________
|
|
